e trist ca tot ce aduce aminte

uneori doar fragmente de viata aruncate in cutii prafuite de timp ne raman noua,sa ne aduca aminte cand avem timp sa le dam importanta ,de cei dragi.
e cald azi ,e trecut de pranz ,praful e la amiaza ,soarele sus pe cer,in camera uitata de lume,cu varul imbatranit de anii ,privesc prin chenarul de sticla. in doua cuie sta perdeaua ,mancata de molii, masuta de stejar e inca scrijelita cu mesajul....aici am stat zile.. sub pat e icoana parintilor ,iar in spatele negurii de praf asezata pe perete e o cruce cu vagi urme ale lui Isus.
arunc o privire in cutii, ma simt cel mai norocos ca le am ,cel mai bogat dintre pamantenii ,sunt tot ce am si ma ajuta sa nu uit de cei care ar trebuii sa mai fie.
scrisori ,chitante ,facturi ,poze , amintiri ,un tricou mult prea mic sa mai imbrace maturul de azi ,ce se gandeste la copilarie.
dintre toate scot o poza ,e bunica , timpul si-a cerut tributul sau din marginile pozei ,e galbena si in culori palide,zambetul i-a ramas la fel ,un chenar galben si o fata blajina.
e tarziu sa mai am regrete ,sunt doar cuvinte ce nu s-au spus uneori ,din orgoliu ,vanitate ,nerozie,copilarie.
poate praful sa alunge durerea din suflet ?
timpul lasa rani adanci si reci insa vindeca intotdeauna,e cel mai bun prieten si cel mai crud aliat.
e prea devreme sa vreau sa o vad ar spune unii ,ma pot gandii doar unde e acum ,in loc de camera in care ma aflu acum ,e prea departe de mine,pamant o cruce ,flori buruieni si o candela ruginata ii sunt alaturi ,e sfant satul doar pentru ca ............
imi sterg ochii ,incep sa plang si asez o floare ,ca omagiu respect si dovada de durere.
cum poti opri timpul ,ma indrept spre acolo ,pasesc hotarul e cerberul sa imi i-a banii ,pulsul imi tipa in vene ,lacrimi imi alearga pe obraz ,e acolo si mormantul bunicii ,eu calator uitat de lume ,ma intorc acasa ,trist loc sa poata fi numit acasa ,sa caut mangaiere,
ma ajez in genunchi si privesc satul ,e pur ,o sa ma descalt la intrare,sunt oamenii calzi ,blanzi si oamenii,
aprind candela ruginita si incerc sa murmur o rugaciune,sentimente si ganduri ma napadesc si plang ca un copil in preajma bunicii.
e deja tarziu ,vantul adie usor si parca imi sopteste ,sunt prea obosit sa il mai inteleg ,poate mi-am pierdut rabdarea si dragostea de lucruri simple,o sa incerc din nou .
e prea mult pentru mine ,o sa mai treaca vreme ,mai am inca cutiile ,perdeua inegrita,insa camera s-a topit in vreme si satul e parca mai sfant.
e trist ca tot ce aduce aminte de noi pe lumea asta se rezuma uneori la o poza gravata pe marmura rece a unei cruci in plin august...........

un asfalt topit tango

vb aseara cu un amic ,despre viata ,moarte ,dragoste si intimitatea acestora. ciudat mod de abordare ,eu amenint ca mor in cativa ani ,el disperat striga ca se arunca de la fereastra.
ps.....moare ..nu moare ..vrea lumea sa stie.

traim in lumea asta prafuita si imi pun intrebari cu tenta existentiala la fiecare pas ,la fiecare manea auzita prin geamul deschis al unei masini ,la fiecare secunda trecuta .
am crezut ,atunci cand maneaua scotea capul din asfaltul periferiei ca e o stare trecatoare,ca dupa prima vara se va duce ,insa am fost surprins sa vad eronatul pronostic,nu a murit si buba continua sa creasca ,unde mai pui ca unii scot si trag din spuza manelei pe turta lor audienta grasa.
nu atac pe nimeni ,doar vreau sa notez ,nu mai conteaza ca ai dacie din 89 sau super bolid ,cu geamul lasat sio manea la maxim treci usor in speta celor.....sau poate acolo iti place sa fii.
sunt politicos asa m-a facut natura ,ce sa fac ,trist pentru unuiicare imi dau motive de scris . o sa continui sa astup gropile periferiei asfaltului topit de caldura manelei si as fi onorat dak nu as lupta singur....pentru cei ce stiu ca merita sa .......

o minte pe note de cresendo

Ai simtit vreodata ca o intalnire e sau poate fi ultima data cand vezi o persoana ? Mi sa intamplat adesea sa fiu ultima persoana pe care o vede cineva in inainte de a nu mai vrea sa vada, mi se spunea ca esti tu cea care ma va invata sa iubesc, dar tu ai uitat sa imi acorzi atentie, si eu stau aici, asteptandu-te sa vii cu acuratete in maini si naivitatea in privire. Nu ma simt stapan pe cele ce fac uneori dar intotdeauna sunt stapan pe ceea ce spun, nu spun nimik doar ca sa auzi tu ca am spus, sa fim seriosi, multe au fost momentele in care spuneam doar pt mine desi erai doar la cativa metri distanta sau si mai grav iti si imi simteam respiratia in ceafa .
M-ai inselat tinundu-ma de mana si am crezut cu naivitatea orbului ca cerul e rosu desi toti imi spuneau ca e albastru dar tu erai cea care spunea « e rosu »


Ce ai obtinut din tristetea cu care m-ai tratat, nu am stiut niciodata, am plans, poate nu imi mai aduc aminte, am vrut sa ma vezi plangand insa nu am vrut sa iti spun ca plang ,acum as fi vrut sa fac mai multe atunci......atunci nu am vrut sa fac nimic.

........minciuni de hetero

Am vazut mai zilele trecute la metrou un cuplu, totul normal, el trapez, spate lucrat visul unei nopti de iarna cu vant ca ai dupa ce te ascunde, mi-a fost mila de el, pe langa faptul ca arata dezolant la fata, brazdat de accnea din tineretea pierduta pe wc cu revistele pt barbati ale tatalui iar daca deschidea gura, vedeai ce mare importanta a avut pt el sala insa nu de lectura, nu ma cred cultivat, niciodata nu cred ca as fi dar macar sunt demn de mine si mandru de ceea ce sunt .
Am incercat sa pictez un negru si am sfarsit prin a avea sub panza un alb, un fond alb...
Nu ma pricep la culori, la sexul de culori, eu fac sex cu\cuvintele, gandesc in cuvinte si exprim in cuvinte toate starile mele.
Nu stiu ce vreau sa fac cu ele, poate o sa ti le pun sub nas vreodata sa le constientizezi sau poate nu vei afla de ele niciodata, cine mai poate stii ce vreau eu maine...

infidelitatea paharului cu lapte

un gand si rand din ceva ce se vrea a fi carte



Un copac impins de drujba se trantise la pamant si in libera cadere astupase un mormant, tristete si rani inchise prea repede, baiat istet...isi facuse asigurare in ianuarie nestiind ca urma sa moara in februarie pe la inceput, anul curent, sotia indoliata, cu un copil ce ii limita sansele la masculi buni, ramane frumos imbogatita cu vreo 300 mil lei vechi (ca e cam veche povestea) si in conflict cu soacra, fosta curva in tinerete si care stia ca oricat de mare ar fi fost dragostea fostei sale nurori pt fiule ei ,nu ar fi putut sa faca hormonii sa taca si mai devreme sau mai tarziu ar fi facut pasul . Daca tarziu vi se pare 4 luni atunci sa zicem devreme, nepotica crestea frumos la sanul mamei alinat seara de un fost coleg de scoala al fostului soldat, Dumnezeu sa il ierte ca am avut placerea de a-l cunoaste .